Asa, ca uitasem

Ar fi penibil sa ma apuc eu sa descriu Parisul. O sa ma exprim la fel de laconic ca de obicei:




Aha, ba s-o credeti voi!

Haha. Ha. Hm...

Bonjour.
Bonjour.
Cutare.
Cutare.
A, da' stiti, eu am o problema. Si e mare. N-am gasit cazare si stau la niste rude, dar e o chestie temporara. Asa ca vreau sa stiu cum pot sa obtin totusi un loc in camin, ca deh...

Ne completam noi supusi formularele de Erasmusi si imi var si eu nasul pe la ceilalti sa nu se strecoare vreo greseala. Hopaaa! ce sa fie, ce sa fie?! Spaniolii nu se vaieta de cazare, isi completeaza cu un confort psihic de invidiat adresa din Franta, ca oamenii nu si-au pierdut vacanta cautand cazare toata ziua pe toate site-urile lu' peste. Deci de-al de-astia imi sunteti... Nemernicilor!

Seara. Club de basini. Serata Erasmus. Logic, imi iau talpasita afara sa fumez (nemernicilor!). Acum, fiecare om are hachitele lui si a mea e sa umblu cu chistoacele invelite in servetele si bagate in geanta, daca nu gasesc niciun cos.
N-aveti nicio scrumiera pe aici, vreo pubela? orice?
Mi se pun portarii pe ras.
Aici esti in Franta, stai tu linistita, nu e ca la voi. Da' de unde esti tu?
Romania.
Pe bune???
...
...

M-am indragostit.

Pentru ca sunt cuvintele stramte si seci:

Ahh...si maine e ultimul examen. Botanica. Mi-au iesit peri albi de la phylumurile, clasele, subclasele, ordinele, dracii, lacii lu'peste. Ma intreb doar daca o sa mai tin maine minte ca Treponema pallidum produce sifilisul si Chenopodium botrys e antihelmintic. Asta ca sa va faceti o parere. Si ca astea au mai fost sute. Ma duc sa mai invat vreo buruiana de scos lumile la buda.
De maine, vacanta. 3 saptamani de leneveala. Delicios...

Forever gone

Acum sunt sigura. Nu pretuim lucrurile decat dupa ce le pierdem.
Nu-i voi mai simti niciodata atingerea fina ce raspundea la mangaierile mele. Nu va mai vibra niciodata la unison cu mine. Cantecul lui atat de inconfundabil nu-mi va mai rasuna niciodata in urechi.
Au fost 8 luni minunate in care mi-am dat seama pe zi ce trecea ca era cel mai bun pe care il avusesem vreodata.
Ma trezea in fiecare dimineata cu aceeasi precizie si cu aceeasi perseverenta, iar eu intindeam mana pe perna de alaturi ca sa imi amintesc ca e acolo si ca sa-i multumesc.
Eram nedaspartiti. Si era pentru prima data cand nu ma deranja asta, ba dimportiva. Aveam nevoie de el ca de aer si cand obosea si se inchidea in el, simteam ca e ceva ce imi lipseste. Poate era doar obisnuinta. Poate...
A fost cu mine in fiecare moment, negresit. Pana acum 2 zile, cand mi-a fost luat si sunt suficient de realista incat sa imi dau seama ca nu voi mai fi niciodata cu el. Si de 2 zile ma simt goala, ca si cum ar fi plecat o parte din mine.
Da, frate, mi-au furat telefonul, nenorocitii!

Ma las

M-am gandit. Si m-am razgandit. Si iar m-am gandit. Si a iesit, slava Domnului, ceva. Ma las de fumat. DAAAA! Ma las de fumat. Si de Pesi. Nu, hai, ca exagerez! De Pepsi, nu. Doar de fumat.
Am palpitatii. Gafai ca porcu' in cotet dupa ce alerg. Si imi vine sa vomit fara sa pot de fapt. Iar mainile imi put a tutun ca dracu', parca as fi om dintr-ala de se duce din tura a treia direct la carciuma la 7 dimineata, se infatiseaza acolo, in fata paharului de posirca si termina juma' de pachet de Snagov (am auzit ca se mai fac, nu va strambati).
Asa am hotarat. Nu le raresc, e abureala asta. Nu iese schema. Am mai incercat.
Va fi urat. Pauzele nu vor mai avea acelasi farmec. O sa ies pe balcon si o salivez la colegi cum isi sorb tigarile. Dar nu mai am incotro. Mai vreau si eu sa contaminez omenirea cu niste plozi. Si mai vreau si sa respir ca lumea.
Care va sa zica... maine e ultima zi de sublima si pacatoasa intoxicatie.